Jocurile pe televizor vechi

Ce dor ămi este de perioada când mă jucam jocuri pe televizor. O cartelă din aceea portocalie avea peste 300 de jocuri, deși cred că am jucat vreo 3-4 din ele în toata copilăria. Cel mai interesant era Mario, desigur. Mă enervau nivelele cu dragonul, atât de greu le treceam.. Noroc cu vecinul de la patru care mă mai ajuta. El avea răbdare mai mare și talent pentru așa ceva. Eu o făceam de plăcere. Un alt joc care mă bântuie e unul cu mașini, unde trebuia să le ocolesc. Cel mai violent care era pe-acolo, a fost cel cu rațele. Aveam și un pistol cu care trăgeam spre ele. Acum nu știu cât de bună era ținta, dar nu le prea nimeream.

Când și-a luat și vecinul așa ceva, eu deja eram expert, a fost prima oară când am oferit sfaturi în domeniul IT, deși nu știu dacă merge să îi spun așa. Pe lângă asta, el nu avea acel pistol și se ruga de mine să merg la el. Vai ce bine mă simțeam când știam că sunt mai bun decât el.

Ceva ce nu am avut niciodată și pot spune că îmi lipsește și acum, sunt consolele. În special cele de la Sony, dar costau prea mult ca să mi le permit și nici nu auzisem de ele decât tărziu, când deja aveam calculator. În rest mp pot mândri și cu o grămadă de gameboy și tamagotchi.

Am apucat acele vremuri pierdute, apoi am continuat pe calculator. Chiar dacă era ceva slab, mediu pe-atunci, aveam jocuri destul de frumoase. Știu că mă jucam și înainte de a merge la școala, era un joc cu avioane. Nu îmi amintesc cum se numea, dar era ceva ce crea dependență. Acum mă simt atât de bătrân, parcă îmi e dor de simplitatea din acele vremuri.

Jocurile pe PC sunt o pierdere de timp

CE-mi mai plăceau mie jocurile, pe vremea aceasta, acum cinci ani. Nu mă despărțeam de ele, chiar și dimineața înainte de ore stăteam la o rundă sau două. O vreme jucam acel joc numit ski, unde mă păpa ursul de fiecare dată, apoi am trecut la ceva mai complicat.

Un joc ce m-a ținut vreun an a fost Pacific Warriors, un joc cu avioane, primitiv, ca să spun, unde trebuia să distrug anumite obiective. Erau patru acte, nu am trecut de ultimul niciodată. Și atât am încercat.. Cred că eram prea copilaș pentru asta. Apoi am dat de Blood Rayne, nu cred că am jcuat mai mult de două zile, doar ideea că e cu vampiri și creaturi mă speria, în schimb am jcuat GTA Vice City. Am făcut o parte din misiuni, dar apoi am început să mă joc cum trebuie. Orice prideam distrugeam, cred că am reușit să ucid cu fiecare unealtă posibilă peste 100 de oameni. Hah, ce mi-a plăcut.

Apoi a venit San Andreas, la început nu mi-a plăcut, dar i-am prins gustul în cele din urmă.. și pe acesta l-am și terminat. Mare grozăvie, deja e vechi și acesta, toți au trecut la GTA 4 și 5. O serie care m-a atras a fost Need for Speed, am jucam cam totul până la Carbon, apoi parcă și-au pierdut farmecul. Mașinile nu erau o pasiune a mea, dar am găsit o Toyota de invidiat. Mi-au plăcut și primele Call of Duty, atât de grele mi se păreau pe-atunci, atâtea ore stăteam la o misiune, când terminam aveam ochii roșii.

Astea au fost câteva jocuri, mai vechi, acum.. Care nu îmi mai par atât de atractive cât erau pe vremuri. Dar sunt serii cunoscute, sigur le-a jucat toată lumea și majoritatea îmi vor da dreptate. Bună copilărie, acum sunt tare strict la jocuri, oare o fi de la vârsta?

De ce este bine sau nu să ai armă

Pe zi ce trece, străzile sunt tot mai periculoase. Chiar și în trafic, nu te poți aștepta la înțelegere, doar vezi un tip cum iese cu bâta si îți lovește mașina. Tu ce faci? Stai acolo și taci, nu te poți pune cu unu cât casa. Dacă ai cameră, e ceva, dar câți au? Numărul lor crește, dar să fim serioși, câți au.

Permisul de port armă e ceva ce se obține destul de ușor. Testul psihologic care îl trece oricine, niște cursuri și gata. Tot ce trebuie să faci, e să îți cumperi un pistol. E jenant, e greu de purtat, iar dacă apar probleme, parcă nu l-ai scoate. Dacă cealaltă parte îl arată și îl scoți și tu, chiar nu arată bine situația.

A avea o armă la tine, are părți pozitive și multe negative. Unul negativ am spus mai sus, altul ar fi îngrijirea. Trebuie să înveți să îl și folosești, că așa mai dobori și o pasăre trăgând în pietre. E scump, sau relativ scump, iar de mai multe ori deranjează decât ajută. Deși o dată să ai nevoie de el și să te salveze și e suficient să merite toate riscurile.

Eu mi-aș lua unul pentru plăcerea mea, să învăț să trag, să văd cum funcționează, nu neapărat pentru protecție. Sunt variante, precum Airsoft, de plastic sau metal, neletale, care nu necesită o licență, dar cele de calitate sunt chiar scumpe. Partea frumoasă e că sunt și competiții, care deși pare ciudat, sunt mai puțin dureroase decât acele competiții cu vopsea. Nu pătează, dor, dar nu atât. În asemenea competiții vii tu cu propriul echipament, e mai bun, tare și e al tău.

Am tot amânat să îmi iau unul, dar într-o zi, când voi avea o problemă și mă va motiva, sigur nu voi mai rezista tentației.

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Ce vrei să fii când vei fi mare? Asta era întrebarea care mi se punea extrem de des, când eram mic. Încă mai gândesc așa, când voi fi mare.. Dar sunt mare și nu cred că voi deveni ceva din ce speram pe-atunci. O vreme vroiam să fiu spion, apoi polițist, ba chiar si pompier. Pe la finalul copilăriei am zis medic, apoi judecător. Toate astea erau influențate de ceea ce vedeam în desene și mai apoi în filme sau seriale. E intersant cât de influențabile pot fi, deși nu arată realitatea întotdeauna și doar lucrurile bune, părțile bune care implică acea munca, puțin probabil să fie și în realitate pe cât de dese speri.

Cariera trebuie aleasă cu grijă, multă gândire și să fie luate în considerare toate variantele, toate beneficiile, toate problemele posibila și nu în ultimul rând, dacă sunt șanse să te și angajezi. M-am gândit mult, am decis, m-am răzgândit și am mers pe o decizie de ultim moment, un viitor în domeniul IT. Nu sunt încântat, încă, dar se presupune, observând în jur, că va fi bine, că se plătește și sunt locuri de muncă unde să îți începi cariera.

Nu spun că am luat cea mai bună decizie, nu spun că mi se potrivește 100%, dar niciodată nu am făcut ceea ce mi-a plăcut, nici nu știu dacă e ceva să îmi placă, dar sper că prin muncă sa ajung măcar acolo unde mi-am dorit de mic copil. Să câștig cât pentru a trăi relativ decent, să am timp și pentru mine, acesta fiind un factor care m-a făcut să elimin jumătate din variantele posibile, și pentru familie. Nu vreau o viață pe drumuri, nu vreau o viață pe care să nu o trăiesc, vreau să am timp de toate, fără exces de ceva anume. Nu mă deranjează să lucrez, dacă știu că voi fi recompensat.

Activitățile ce ne displac atât de mult

Știți acele lucruri pe care nu le-am face niciodată, dar suntem obligați? No, de ele nu scăpăm. Nu sunt multe care îmi plac, dar restul îmi displac. De când am pășit pentru prima oară în grădiniță am urât-o, făceam un scandal.. În fiecare dimineață, de la trezire până când mă lăsa mama acolo. Trebuia să stau program prelungit, ne culcau de pe la 12 sau 1, cu chiu și vai, făceau la ture până adormeam.. De multe ori ziceam că vine mama după mine, văzusem la un coleg că i-a mers, mi-a mers și mie. Când mă ducea tata, îi era așa de milă, încât mă lua înapoi acasă.

Ok, nu se prea potrivește cu ideea din primul rând, dar trebuie să precizez că am detestat atât generala, cât și liceul. Cât despre lucrurile pe care suntem obligați, în principal ar fi vorbitul în public, pentru mine. Nu o prea pot face, mi se mai cere, chiar și în fața grupei la facultate. Greu trec zilele alea. Mai rău ca asta ar fi temele.

De multe ori trebuie să mergem la poștă, că no, primim și trimitem uneori colete. Coada aceea superbă parcă mă face să mă gândesc la toate problemele vieții, până termină o persoană. Stau și câte două ore, așa se miscă, de zici că au o problemă cu noi și vor să ne enerveze. Să nu zic de coada la impozite, la doctor, la covrigărie, la.. Peste tot cozi.

Un alt lucru pe care nu ne lasă conștiința să nu-l facem, este să ajutăm un prieten pe care nu îl prea plăcem, nu ne-a ajutat niciodată, dar nu-l putem lăsa așa. Oricum, nimic nu se compară cu munca pe care o prestăm, dacă nu ne place ceea ce facem sau mediul. Atâtea lucruri ar fi, dar e târziu și ar trebui să mă retrag..

Despre importanța alimentației

Am observat încă de acum ceva timp că tot mai multă lume se plânge din cauza acneei (coşurilor), a durerilor de cap şi a diverselor afecţiuni minore cu cauze necunoscute, cel puţin pentru ei. Am avut perioade lungi în viaţă în care durerile de cap erau la ordinea zilei iar faţa mea era plină de acnee.

La un moment dat am hotărât să-mi schimb radical stilul de viaţă, eliminând complet din alimentaţia mea sucurile acidulate, chipsurile, grăsimile în exces şi mâncarea de la fast-food şi am adăugat în schimbul lor fresh-urile proaspete, legume şi fructe în fiecare zi, salate, peste 3 litrii de apă zilnic şi nu în ultimul rând sportul – unul dintre cele mai importante aspecte din cele pe care le-am enumerat mai sus.

După aproximativ 2 luni de când începusem respectiva schimbare radicală în viaţa mea toate problemele dispăruseră fără urmă. Am început această schimbare acum 2 ani şi de atunci nici măcar un coş nu mi-a mai apărut pe faţă iar durerile de cap şi-au făcut simţită prezenţa doar în zilele în care stresul cauzat de muncă era peste medie şi efectiv mintea mea începea să fie depăşită de situaţie iar reacţia era bineînteles migrena.

Dacă întâmpinaţi în viaţa de zi cu zi problemele pe care le-am enumerat mai sus şi care de altfel sunt probabil cele mai populare în rândul oamenilor din ziua de azi şi nu aţi găsit până în momentul de faţă o cauză plauzibilă atunci vă pot garanta că acestea sunt cauzate de către un program alimentar neadecvat, consumul infim de apă şi lispa sportului din viaţă.

Începeţi să beţi măcar 3 litrii de apă în fiecare zi, eliminaţi definitiv mâncarea nesănătoasă cum ar fi fast-food-ul, grăsimile, prăjelile, chipsurile, sucurile şi înlocuiţi-le cu salate, fructe, legume, fesh-uri proaspete făcute în casă şi unul dintre cele mai importante: sportul iar totul se va schimba garantat în bine.

Medicina alternativă e de actualitate

De acum câteva zile, poate o săptămână, o persoană dragă mie a început să aibă nişte probleme de sănătate destul de grave. Mai exact, tatăl meu se confruntă de ceva timp cu o durere groaznică de spate apărută din senin, fără un declanşator exact.

Ca să ajung şi la subiectul acestui articol, tata fiind un om destul de nepăsător bineînteles că nu s-a panicat şi nici gând să meargă pe la spital ci a preferat să pună în aplicare medicina alternativă sau, mai pe româneşte, nişte leacuri băbeşti pe care majoritatea românilor le ştiu şi care de multe ori sunt mult mai utile decât pumnii de medicamente pe care ţi le-ar prescrie un doctor specialist în cazul în care te-ar consulta.

Bineînteles, la problemele grave oricât de nepăsător ai fi, obligat-forţat tot trebuie să-ţi faci simtită prezenţa la spital fiindcă, nu-i aşa, nimeni nu şi-ar dori să îşi agraveze starea de sănătate sau chiar să moară din nepăsare, totul pornind iniţial de la o problemă oarecum minoră.

Aşa, să revenim la subiect.Cum tata nu a vrut nici gând să meargă la spital s-a folosit de câteva leacuri băbeşti (din popor) pentru a-şi remedia problemele care bineînţeles că au dispărut (fără urmă) datorită medicinei alternative.

De-a lungul vieţii mele am participat de multe ori la astfel de vindecări, dacă se pot numi aşa, cu ajutorul unor leacuri nerecomandate de medici şi chiar m-am findecat de unele afecţiuni minore cu ajutorul acestora.

De când m-am convins pe deplin de proprietatea de a vindeca a unor leacuri nu mai ezit niciodată să le folosesc de fiecare dată când mi se iveşte ocazia şi chiar să mă bucur de faptul că persoanele care încă n-au aflat de aşa ceva rămân uimite când le demonstrez cum foarte multe dureri întâlnite des pot să dispară cu puţin mălai, ceapă, sare sau apă.

We Own This City – noul serial polițist HBO al lui David Simon

Cel mai celebru duo care se afla si in spatele succesului The Wire revine in forta cu serialul We Own This City. Este un serial despre un scandal politist, cu un casting extrem de simpatic.

Considerat de foarte multi drept unul din cele mai bune seriale difuzate pana acum, The Wire a lui David Simon a bulversat mica lume a serialelor. Este cel care ne scufunda in lumea sumbra si realista de pe strazile din Baltimore, un oras campion in ceea ce priveste criminalitatea in Statele Unite.

Si la cativa ani dupa ce au lucrat si la serialul The Deuce, David Simon si George Pelecanos se regasesc pentru o noua productie care are loc tot in Baltimore.

Un serial bazat pe We Own This City: A True Story of Crime, Cops, and Corruption scris de catre jurnalistul la Baltimore Sun, Justin Fenton, We Own This City este un mini serial de sase episoade.

Este cel care ne prezinta departamentul special al politiei din Baltimore, suprannumit Gun Task Force si care va urma ascensiunea si apoi caderea acestei echipe corupte pana in maduva oaselor. Unitatea in civil a inceput sa vaneze si sa jefuiasca cetatenii si traficantii de droguri, in timp ce razboiul contra dealerilor devenea incontrolabil in oras.

We Own This City a dezvaluit trei nume care vor avea roluri in echipa acestei forte speciale care se afla in mijlocul unui enorm scandal. John Bernthal (The Punisher, The Walking Dead) va avea aici rolul principal al sergentului Wayne Jenkins.

Josh Charles (The Good Wife) va avea rolul Daniel Hersl,un politist destul de brutal. Iar Jamie Hector, va avea rolul lui Sean M. Suiter. Un casting foarte solid si foarte talentat care ne va tine cu siguranta in fata ecranelor.

Why Did You Kill Me? (2021), noul documentar true crime marca Netflix

Why Did You Kill Me? Este noul documentar true crime disponibil pe Netflix in care o mama de familie va reusi sa ii gaseasca pe ucigasii fiicei sale datorita unui profil fals pe MySpace.

Documentarele true crime oferite de Netflix seduc din ce in ce mai multi abonati si cel pe care vi-l prezentam acum nu face exceptie de la regula. Documentarul spune povestea unei mame care decide sa razbune cu orice pret moartea fiicei sale Crystal. Suntem in anul 2006, la Riverside, intr-un cartier situat in partea de est a orasului Los Angeles. Cangrenat de un teribil razboi intre doua gasti rivale, cartierul este obiectul jafurilor si impuscaturilor in mod repetat.

Plecata la cumparaturi, Crystal, o tanara in varsta de 24 de ani, va fi impuscata mortal atunci cand masina in care se afla este luata drept tinta. Alaturi de ea se afla mama si fratele sau care asista neputinciosi la aceasta scena teribila. In fata incapacitatii politiei de a rezolva acest caz, Belinda Lane, mama victimei, se va lansa pe urmele asasinilor. Cu ajutorul nepoatei sale, Jaimie, creeaza un profil fals pe reteaua sociala MySpace si atrage atentia mai multor membri ai gastilor locale. De-a lungul conversatiilor purtate indiciile se multiplica, pana in momentul in care Belinda reuseste sa dea de urma asasinului si ii scrie: stiu ca tu esti, de ce m-ai ucis?

Dupa ce ne-a prezentat portretul principalelor personaje ale acestui documentar (toti sau aproape toti au avut probleme cu drogurile sau au fost la inchisoare, inclusiv mama victimei), documentarul se focalizeaza asupra aceasta mama indurerata, capabila de orice pentru a razbuna moartea fiicei sale. Drumul parcurs de Belinda este din ce in ce mai intunecat. Dincolo de acest personaj central, Why Did You Kill Me? este o imersiune edificatoare in infernul cartierelor sarace cangrenate de violenta gastilor si a locuitorilor.

The Serpent, serialul thriller cu Tahar Rahim pe care îl vei adora

Daca iti plac serialele politiste inspirate din povesti adevarate, vei adora cu siguranta acest nou serial Netflix.

Deci daca iti plac serialele documentare True Crime precum Crime Scene: The Vanishing at the Cecil Hotel, cu siguranta ca vei adora acest serial. Este cel care urmareste una din anchetele cele mai mediatizate din anii ’70.

The Serpent, un serial Netflx eveniment. The Serpent este un serial a carui actiune se deruleaza in anii ’70 si care urmareste crimele sangeroase ale lui Charles Sobhraj, un criminal cu sange rece supranmumit The Serpent. Criminalul care este la ora actuala, inchis in Nepal, a asasinat peste 20 de turisti in mijlocul anilor ’70.

Insotit de frumoasa si naiva sa partenera de origine quebecheza, Marie Leclerc, au o viata fastuoasa in capitala Thailandeza si se dau drept Alain si Monique.

Un fals vanzator de pietre pretioase si un escroc fara pereche specializat in turistii care vin in vacanta, acesta este in realitate, un criminal cu sange rece.

Tanara isi va da seama prea tarziu de greseala facuta. In paralel, un anchetator german foarte pasionat va face o ancheta pentru a-l demasca pe acest criminal in serie. Serialul prezinta mai multe flashback-uri in spatiu si in timp pentru a dezvalui parcursul acestuia. Carismatic si megaloman, face parte din categoria criminalilor care au fascinat publicul. Au fost nevoie de mai bine de 30 de ani de la prima sa crima pana la capturarea sa, fiind nmit The Serpent, alunecand ca un sarpe din mana anchetatorilor.

Serialul are un casting de cinci stele. Cap de asfis este actorul francez Tahar Rahim. Joaca rolul unui manipulator si criminal, un lucru care i s-a parut extrem de captivant. Alaturi de el joaca Jenna Coleman cunoscuta pentur rolul reginei Victoria.

Tahar Rahim este pur si simplu impecabil in pielea criminalului cu sange rece cu un destin extrem de fascinant.