Jocurile pe televizor vechi

Ce dor ămi este de perioada când mă jucam jocuri pe televizor. O cartelă din aceea portocalie avea peste 300 de jocuri, deși cred că am jucat vreo 3-4 din ele în toata copilăria. Cel mai interesant era Mario, desigur. Mă enervau nivelele cu dragonul, atât de greu le treceam.. Noroc cu vecinul de la patru care mă mai ajuta. El avea răbdare mai mare și talent pentru așa ceva. Eu o făceam de plăcere. Un alt joc care mă bântuie e unul cu mașini, unde trebuia să le ocolesc. Cel mai violent care era pe-acolo, a fost cel cu rațele. Aveam și un pistol cu care trăgeam spre ele. Acum nu știu cât de bună era ținta, dar nu le prea nimeream.

Când și-a luat și vecinul așa ceva, eu deja eram expert, a fost prima oară când am oferit sfaturi în domeniul IT, deși nu știu dacă merge să îi spun așa. Pe lângă asta, el nu avea acel pistol și se ruga de mine să merg la el. Vai ce bine mă simțeam când știam că sunt mai bun decât el.

Ceva ce nu am avut niciodată și pot spune că îmi lipsește și acum, sunt consolele. În special cele de la Sony, dar costau prea mult ca să mi le permit și nici nu auzisem de ele decât tărziu, când deja aveam calculator. În rest mp pot mândri și cu o grămadă de gameboy și tamagotchi.

Am apucat acele vremuri pierdute, apoi am continuat pe calculator. Chiar dacă era ceva slab, mediu pe-atunci, aveam jocuri destul de frumoase. Știu că mă jucam și înainte de a merge la școala, era un joc cu avioane. Nu îmi amintesc cum se numea, dar era ceva ce crea dependență. Acum mă simt atât de bătrân, parcă îmi e dor de simplitatea din acele vremuri.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?